Dispari!!!!

"gustul dulce al ciocolatei imi inteteste apetitul,bomboanele se imultesc in imaginatia mea euforica;dulceata lor imi acapareaza simturile,ma simt pierduta intr-o lume ticnita.mastile incep sa joace piesa,orele trec inimaginabil in infinitul timpului trecut,somnul loveste...Piesa nu sa terminat,ceasul ticaie,zilele se scurg;parca desi in imaginatia dulce bolnava ma regasesc intr-un infinit macabru ne-mai avand reusita de a ma tezi din aceasta visare.Mucegaiul incepe sa isi lase gustul;carnea incepe sa miroase;sudoarea incepe sa se scurga iar tu.......tu nu te mai opresti din vorbit,nu vezi ca ma deranjezi? MAI TACI ODATA!"

sfarsit de poveste!!!

Vantul bate,valurile se intetesc
Ploaia incepe,lacrimile curg
Fata se spala,parul se uda
Apele se duc

Gandul zboara,privirile se intalnesc
Pielea se strange,buzele invinetesc
Obraji sunt rosi,mainile reci
Iar tu dinou pleci

Distanta se simte,bataile cresc
Pulsul se opreste,amintirile lovesc
Inima plange,regretele se gasesc
Iar eu incremenesc

Picioarele umede,apele tasnesc
Frigul se simte,tensiunile cresc
Filmul se taie,luminile pornesc
Iar eu ma opresc

Scaunele pica,pistoalele tintesc
Vocea imi crapa,frunzele palesc
Sufletul imi tipa,mintile se topesc
Iar tu te grabesti

Totul e clar,sorii se ivesc
Sa facut dimineata,eu nu te gasesc
Iubirea e distrusa,nu ma regasesc
EU nu te iubesc,TU nu ma iubesti!!!!

un pescar ratacit

Lasand ancora in marea albastra
se scufunda in absurdul adanc
intunericul se lasa peste velele ruginite
iar pescarul atacit inca mai spera la un maruntis
marea incepe a suiera de veste sosirea furtuni
pesti incep petecerea de nunta a rechinului sef
pescarul aproape a adormit uitanduse ticnit la pluta
ploaia isi anunta prezenta prin mici stropi
deranjand linistea calma a apelor din adancuri
dintro data valtoarea incepe,vantul se inteteste
valurile incep sa inece barca micutza si uscata de soare
pescarul inca doarme lasnd sa se vada ridurile adanci de pe fata
pluta incepe sa se miste,nailonul se intinde
ochi se deschid,mainile se incordeaza si incepe haosul
speranta inca nu a murit o fericire absurda se zareste pe fata lui
pantaloni sunt uzi,maieul inca plin de tanspiratie
parul picandui pe ochi parea ca nu mai vede nimic si tot molina
parea ca nu se mai sfarseste nu mai ajunge la mal scel fi nenorocit
era doar un om pe un vas pierdut in largul apelor adanci
lacrimile imi aluneca pe fata,inca mai exista amintirea
amintirea pescarului pierdut in larg in cautarea unei sperante
intr-un final speranta moare fiind inlocuita de o duere acerba
si nu a unui organ caci parca pe astea nu le simti atat de indurerate
ci durerea morti sperantei care sa sfarsit
cu un nailon rupt si cu niste vasle pierdute inca mai sper sa ajung la mal
macar bucuria trairi emotiilor mai departe ma mai tine in viatza
si acum? oare acum ce o sa se intample''
inca o sa imi mai pot aprinde candelabrul si scrie la lumina lumanarilor?
inca ma mai pot trezi cu mirosul de mucegai si suflandumi nasul intro tacere absurda?
da inca pot!! increderea inca nu miam pierduto stiu ca pot
pot spera,pot trai,pot ajunge acasa.......
Aceeea casa la care inca visez pe care inca o mai am in visele mele
aceea casuta calda si cu lumina slaba a lumanari
masa in mijlocul cameeoi cu niste scaune din lemn putred
painea inca ma mai asteapta uscata si mucegaita
ceiul sa racit de mult dar eu inca ajung
o sa ajung acolo unde mie locul ca un pescar ratacit in largul absurdului

Mi-ai promis!!!

Mi-ai promis marea si sarea
Sa ma spal cu a ta minune
Mi-ai promis luna si zarea
sa ma inec cu a ei minciuna


Trist pe lume ratacesc
Nu credeam ca o sa iubesc
NU stiam ce e iubirea
Confundund cu nemurirea


Nemurirea e infinita
Cand iubirea este trista
Te cuprinde si te strange
Cu puterea ei te frange


Ca o floare de mustar
Ai iubit dar in zadar
Doar uitandute in uma
Ceri la toti sa nu te planga


Ai pierdut tot ce aveai mai bun
Pentru un lucru facut scrum
Nici tigarea nu-i terminata
Dar tu vrei sa mergi acasa


La casuta din padure
unde odata mancai mure
iar acuma ai daramata
de o iubire blestemata


viata e trista uneori
lasa creierul cu tumori
de ale ei dureri imense
cu sechele te loveste


si inca odata mi-ai promis
ca nu ai sa pleci niciodata
dar sa dus iubirea noastra
si a ramas o stea albastra

Floare albastra

Ai aparut ca si o floare,
Mandra,dulce,rapitoare.
Ai luminat ca si o stea,
Stralucind in viata mea!


Ai intrat,ai si plecat,
Distrugand tot ce ai creeat
si in suflet ai lasat,
Tot amorul facut praf!



Si privind tot inainte
imi tot schioapata un dinte
si pierd tot doar in cuvinte
cand te vad,imi aduc aminte!


si ai plecat floare albastra
lasand in urma dragostea noastra
si te-ai dus si mai lasat
stand aici ca un rahat

un fragment din viatza2

Dintr-o data si-a pus mainile dupa capul meu si jucanduse cu varful degetelor in parul meu,simteam ca plutesc
inca odata ma aplec peste fata ei o sarut suav si apoi ma retag,ochi ei inca erau atintuiti la mine,acei ochi mari si negri parca ma patrundeau cu profunzimea lor
un fior imi trece prin corp ia obaji ei rosi incep sa zambeasca,ma pierd si incep sa temur,schimb subiectul ajungand la o discutie despre politica ceea ce suks ptr mine dar totul paea sa fie mai interesnt
descoperind ca ea este un mare politolog,ne continuam plimbarea eu la cativa metri distanta de ea,se instaleaza tacerea si zambetele nevinovate amandoua ramansesem sa ne uitam una la cealalalta faa sa zicem un cuvant
dintr-o data isi intinde mana si ma apuca suav de mana si ma stange zambind,avea niste manute mici si fine parea parca a unui copil mic,uitanduma la ea simpla asa cum ea ma facea sa ma pierd si sa mor de frica in acelasi timp
era prea fiava prea dulce imi era frica sa nu o ranesc,a sosi noaptea mi de luini se aprind in jururl nostru,pierdute in priviri iau initiativa de a spune ceva si ii propun sa ne asezam pe o banca intrun arc intunecat ascultand la muzica de chiara de la un bar spaniol din apropiere
ne asezam pe aceea bancutza mica si usor isi plimba mana pe fatza mea zambind patrunzator se apropie eu deja tremurand de emotie si imi sopteste foarte usor la ureche"esti speciala,ma faci sa ma pierd numai uitanduma la tine imi placi mult"
inima incepe sa bata si mai tare nu mai imi incapeam in piele de fericire cred ca tot ceea ce imi doream in acel moment era ca ea sa ma placa si sa nu fac nicio greseala in fatza ei,mam apropiat si am sarutato dinou....neam pierdut cca 40 min in saruturi lungi si pasionale
mia zis dintro data ca ar fi timpul sa ajunga acasa,asi fi invitato la mine dar era inca pea devreme nu vroiam sa stric ceva ce era atat de special
neam ridicat indreptandune spre metro vroiam sa ii zic ca mai vreau s vad dinou da nu aveam cuajul so fac de team de a zice nu
ajunse la metro o mai privesc odata si ii zic cat de mult mia fc pacere sa ies cu ea,ma strange in viata si mia zis ca a fost o seara speciala ce nu o va uita niciodata
dupa 5 min de cand plecasem singua spe casa plina de feicie ii trm mesaj intrebando daca mai vrea sa ne vedem ,raspunsul a fost scurt "ne vedem luni la 6pm in vasco"
mai eau doaua zile abia astepam sa o vad dino,in astea doua zile am continua sa vb la tel era totul ok totul mai mult decat perfec dar....
cu o seaa inainte de a ne intalni incerc so sun vazand ca nu imi aspunde la emsaje si niciun raspuns "abonatul ptr care ati sunat nu se gaseste disponivil ,incercati mai taziu"
a doaua zi am fost acolo la ora stabilita dar ea nu a aparut de atunci nu am mai vzt niciodata in viata mea nu stiu nici in zi de azi ce sa intamplat a fost un toatal mister
insa ea si-a lasat o urma in viata mea prin prima si ultima zi in cae am vzto.............

Un fragment din viatza

O vad cu ochii agale batand stand in fatza mea si asteptand ca eu sa apar,eu putin mai retrasa incerc sa imi ascund emotiile intr-un suras discret,ma uit fix la ea si ma indrept incet si increzator ,strangandumi inima in dinti si tragand aer in piept ma apropii din ce in ce mai mult si increderea in mine mi-se pierde,ea observandu-ma isi intoarce capul intro parte uitandu-se peste balustrada in jos prefacandu-se ca nu ma vede ,parul i-se prelinge pe fatza pare parca un inger.Ajunsa fiind in fatza ei incep sa ma balbai si scancesc un salut pe jumate de gura numai sa nu ii tulbur imaginea angelica......aveam un feeling asa nuj un bullsensations paca sa o iau in bratze sa o sarut si pur si simplu ma pierdeam in gesturi vorbe si privirii eram tot un zambet si nu puteam sa schitzez nimic altceva....iam dat un pupic discret pe obraz si am imbratisat-o scurt de teama sa nu gresesc cu ceva...era aiurea nu ma puteam stapani si dadeam din maini gesticuland ca o nebuna pierzandu-ma in explicatii abstracte despre un subiect anume.Am rugato sa vina cu mine sa imi iau actele ce urma sa mi-le primesc dintrun magazin anume....ea venind cu mine vorbindumi incontinuu aproape ma speriasem ptr ca o stiam tacuta poate prea tacuta pentru spiritul meu mult prea practic,eu nici macar nu stiam ce sa spun ii puneam diverse intrebari fara logica si banale privind dominata de frumusetzea ei....am iesit intrun final afara ea incercand sa imi explice anumite lucruri despre computere iar gandul meu statea numai la dorintza de a o saruta ...fiind afara simteam o caldura care ma inabusea ,neam asezat la o masa in centrul tuturor ma vedeam pe mine ca o proasta care desi avea atatea intrebari cu rost nu era capabila sa puna niciuna .Ea povestea entuziasmata despre viatza si familia eu eu stateam si priveam ca un copil care nu putea sa isi deie seama de nimic privind la ea cu o placere bolnava.In sfarsit am inceput sa vb si eu prinzand curaj ...am plecat apoi sa ne plimbam aveam momente in care vroiam sa o tin de mana,dar incepusem sa fiu cat mai diplomata si ma distant-am din ce in ce mai mult apoi ma apropiam de ea incetisor de la o mica contrazicere,si,am luat-o in brate,simteam ca plutesc i-am mangaiat parul si am pupato apasat pe frunte ...privea la mine cu niste ochi mari si negri cu care ma captiva total ma oprisem in loc si odata cu mine si timpul si tot apoi ii vad un zambet pe fatza ei cea creola si apropiiindusi buzele de ale mele parea ca incremenesc........ ma sarutat iar eu............va urma

Memoriile unui poet schiop

Picuri de roua se pierd prin ceata adanca,
Nici macar cratima,de durere,nu se mai poate observa.
Absurdul zace adormit langa viermi inghetati la strasina;
Si el orb de atata rusine tacea,si,.......tacea!!!!

Se plimba prin minunea ascunsa a linisti,deranjata de un absurd ticait?
Ah era ceasul;pierzandu-se prin abstractul vremi si,si,si...orele trec...
Incet,incet,incet!!!E timpul ce ma apasa...A mai picat o stea...!
Antologia nu e aceea ce este sau a fost;este aceea ce va fi...se aude o voce...

Shhhh.....cine e?cine e?Deja m-am umlut de sudoarea frici!
"-Sunt eu acel ce te-a creeat pe tine!"...si rade in ecou.....
Prosoapele sau umplut de sangele ranilor interiorului meu;
Si inca sangera neoprinduse din oftat si mai adaugand o litera pe foaia vieti.

La flacara slaba a lumanari in penumbra,statea....
Pe o foaie galbena,isirand mii de cuvinte inutile
Caci,oricum,cu trecerea timpului si scursura pixului avea sa nu mai fie;
Vapori batraneti oxideaza parul ,fumul cenusiu ii cooreaza ochi.

Si a orbit impiedecandu-se de un scaun si zgariind pereti
Pictor,poet,scriito,vrajitor,toti sunteti schiopi vremi...
Murind agale leganati de un pat de fier....
Parchetul putred inca mai scartaie acum la vorbele noastre
Pereti inca mai transpira la rostirea numelui vostru...


Si de ce?Si unde sunteti? Si unde sunt memoriile celui ce am fost?