Memoriile unui poet schiop

Picuri de roua se pierd prin ceata adanca,
Nici macar cratima,de durere,nu se mai poate observa.
Absurdul zace adormit langa viermi inghetati la strasina;
Si el orb de atata rusine tacea,si,.......tacea!!!!

Se plimba prin minunea ascunsa a linisti,deranjata de un absurd ticait?
Ah era ceasul;pierzandu-se prin abstractul vremi si,si,si...orele trec...
Incet,incet,incet!!!E timpul ce ma apasa...A mai picat o stea...!
Antologia nu e aceea ce este sau a fost;este aceea ce va fi...se aude o voce...

Shhhh.....cine e?cine e?Deja m-am umlut de sudoarea frici!
"-Sunt eu acel ce te-a creeat pe tine!"...si rade in ecou.....
Prosoapele sau umplut de sangele ranilor interiorului meu;
Si inca sangera neoprinduse din oftat si mai adaugand o litera pe foaia vieti.

La flacara slaba a lumanari in penumbra,statea....
Pe o foaie galbena,isirand mii de cuvinte inutile
Caci,oricum,cu trecerea timpului si scursura pixului avea sa nu mai fie;
Vapori batraneti oxideaza parul ,fumul cenusiu ii cooreaza ochi.

Si a orbit impiedecandu-se de un scaun si zgariind pereti
Pictor,poet,scriito,vrajitor,toti sunteti schiopi vremi...
Murind agale leganati de un pat de fier....
Parchetul putred inca mai scartaie acum la vorbele noastre
Pereti inca mai transpira la rostirea numelui vostru...


Si de ce?Si unde sunteti? Si unde sunt memoriile celui ce am fost?