just the way i feel..........
"sa incep desi nu stiu de unde asi incepe,sunt miliarde de ganduri si sentimente care trec acum prin mine,prin sufletul meu,prin mintea mea,e oarecum o batalie intre simtire si gandire.....constanta,ratiunea,simtirea,regretul,amintirea,momentul actual,memoria toata incarcata,logica toata facuta praf,sentimentul plin de intrebari........schimbarea oare cand o sa vina oare cand o sa pot spune ca ma simt bine...intr-un fel oarecum imi convine situatia actuala caci imi da de lucru sa ma gandesc la tot ceea ce inseamna viata daca asa o pot numi.....devin un monstru ma indepartez incet incet de tot ceea ce e in jurul meu pic intr-o lume a visari a irealului pe care incerc sa mi-o creez.....ma hranesc cu zambete false si sper la lucruri imposibile din imaginatia mea.....increderea in mine a scazut ce sa vb despre increderea in alti doar incerc sa mi-o impun nu stiu daca cu adevarat exista....ma uit la mine si ma vad cum tastez aici mii de cuvinte petru ce oricum nu valoreaza nimic petru nimeni ptr ca si eu ca si oricare altul sunt ceva neinsemnat in fata acestei lumi atat de rea....fiecare isi vede scopul unde este iubirea oare exista nu se stie niciodata toti cautam aceeasi farama a relitati si a simtire,a frumosului dar niciunul nu facem nimic pentru a o avea....asi da o viata intreaga doar pentru un moment de fericire care cu toti credem ca il simim la un momendat dar de fapt e doar o aparenta a crudei infatiseri ce se ascunde dupa.eu plang,tip,injur oarecum ma descarc de energia negativa dar nu raman cu nimic decat cu dezamagirea...hey..TU....cel de acolo ce vrei de fapt? stai si te uiti la mine ca si cum asi fi un lunatic ce striga fara incetare si nu primeste niciun raspuns,dc stai asa sperita? raspundemi tu la intrebarile mele,tu ai puterea de a imi raspunde....ma dau tie spre a ma explora dc doar stai si te intrebi ce e cu mine? aaaa.....nu ma cunosti? dc? eu cred ca sti foarte bine cine sunt si vad cum in mana ta ai toate raspunsurile cum in gura ta sta toata fericirea mea cum in puterea ta stau toate sentimentele mele....dc nu faci ceva spre a ma readuce la viata? de ce nu incerci sa schimbi atitudinea si sa imi falsezi un zambet...nu tot in lumea mea meditativa ma lasi cu durerile mele si cu confuzia mea.....oare cat o sa tina asta ma intreb eu pe mine,oare cat o sa mai fiu capabila sa sper? nu e mai usor daca merg pe o cale mai usoara sa las totul in urma? cred ca aici mi-asi putea raspunde singura dar nu o fac te las pe tine sa imi arunci un ultim cuvant nenorocit plin de regrete....
pe mai tarziu


1 comentarii:
un pic cam naiva...scri frumos dar...e prea multa sperantza la "iubire" in randurile tale, incearca sa scri mai realist, cred ca ti-ar iesi ceva mult mai bun...(e un sfat ca de la om caruia ii place sa scrie la altul) :)
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire